fanilor mei fideli - imi pare rau, nu pot sa scriu zilele astea. sa spun ca nu mi-e prea bine ar fi un understatement.
o sa revin candva, presupun.
Thursday, 27 March 2008
Friday, 29 February 2008
Good Will Hunting :)
In buna traditie blogareasca, pentru ca trec printr-o perioada de lene (desi as putea sa scriu despre cum am fost in Islanda saptamana trecuta, dar despre asta intr-un numar viitor), voila niste YouTube :)
si raspunsul :)
si raspunsul :)
Friday, 1 February 2008
47 hours, 44 minutes, 30 seconds
Oooooooooh can't wait can't wait can't wait!!!! Mai ales dupa flash forwardurile din ultimele episoade (se pare ca in posterul de mai sus ceea ce se oglindeste in apa este the LA skyline).
Din pacate am inteles ca a fost ciuntit de greva scenaristilor but oh well. Season 4!!
Can't wait can't wait can't wait!!
Sunday, 27 January 2008
4.. 3.. 2..
Sursa
Nu am vrut sa vad filmul asta. Am auzit ca este dur, deprimant, o colega de serviciu mi-a spus ca este "kaum ertragbar". Prefer sa inchid ochii si sa nu vad, in general.
Si intr-o zi m-a lovit, brusc. Daca nu ar fi fost '89 ar fi putut fi povestea mea, sau a ta. We are the lucky ones. Multi din generatia noastra au avut un potential frate sau o potentiala sora care au sfarsit pe podeaua unei bai, inainte sa apuce sa traiasca. Ne gandim ca subiectul filmului nu are treaba cu noi, dar are, mai mult decat ne dam seama.
Filmul e in Londra deja de vreo luna, timp in care am citit in ziarele de aici numai reviews excelente, in care filmul e constant in top 5. Saptamana trecuta era in 15 cinematografe. Un film romanesc. L-am vazut la un cinematograf din centru, intr-o sala plina, in care nu am auzit pe nimeni vorbind romaneste. Inca ma uimeste succesul filmului, nu pentru ca nu mi se pare suficient de bun, e un film extraordinar, ci pentru ca nu as fi crezut ca povestile noastre sunt interesante pentru... restul lumii. Am aflat abia azi ca Anamaria Marinca traieste la Londra si ca a fost prezenta la catva proiectii pentru Q&A, imi pare atat de rau ca am ratat total.
Mi-a parut rau ca stiam deja atat de mult despre film, ca stiam deja toate amanuntele povestii. Insa cu toate astea m-a surprins atat de mult. Momente care m-ar fi scos din sarite in orice alt film - tacerea lunga, lunga dintre Otilia si Gabita, gesturile pregatitoare ale domnului Bebe, scena petrecerii, lucruri pe care nu le-as fi observat - delicatetea cu care Otilia infasoara prosopul. Speaking of domnul Bebe, il recunosti cu siguranta, toti cunoastem un domn Bebe.
La sfarsitul filmului mi-am dat seama ca respiram foarte foarte repede, cu pumnii la gura, si ca imi batea inima de parca tocmai alergasem eu printre blocuri noaptea. Cred ca ar fi putut sa ia foc cinematograful in jurul meu si nu mi-as fi dat seama.
Am fost sigura ca o sa plang (sunt o mare plangacioasa) dar este atat de dureros incat e beyond tears. E mai degraba un film de dinti inclestati si unghii infipte in palme decat de lacrimi.
Ce nu-mi place sa scriu cateodata.
Trebuie sa-l vezi.
Thursday, 24 January 2008
Liudmila Nicolaevna si cravata fermecata
Cand eram prin clasa a doua am trecut printr-o faza de redare fluida si creativa a realitatii, mai exact minteam de inghetau apele cu sau fara motiv.
O perioada foarte indelungata nu am facut nici un fel de teme (eu fiind teacher's pet si premianta si copil destept per ansamblu de felul meu. La vremea aia cel putin :) A durat ceva pana m-au prins. Nu era vorba ca nu stiam sa le fac, sau ca as fi avut vreo problema acasa, sau mai stiu eu ce, pur si simplu nu am mai vrut. Nu imi amintesc de ce si cum a inceput, dar iata. Cand m-a prins invatatoarea prima data am mintit, evident, ca mi-am uitat caietul acasa, m-a crezut, a doua oara am inventat altceva, intr-un final mi-a spus ca trebuie sa vin cu mama la scoala. Nu am spus acasa nimic. I-a scris mamei in carnetelul de corespondenta (ati avut asa ceva? :) eu am semnat in locul ei de "luat la cunostinta" (how adorable, cata naivitate, chiar imi inchipuiam, la 8-9 ani, ca pot sa imit semnatura mamei si nimeni sa nu-si dea seama). Chestia a snowballed la niste proportii ridicole, evident ca ai mei au aflat intr-un tarziu, nu am mai avut voie in fata blocului multa vreme, a trebuit sa fac toate temele din urma plus miliarde de probleme din culegere, etc. I turned out alright pana la urma :) (ma rog...)
Insa ce nu-mi iese din cap din perioada asta este felul in care am fost pedepsita din punct de vedere pionieresc. Mi-au. Luat. Cravata. Yup... In fata clasei care ne facuse pionieri, mi-am facut autocritica si mi-au luat cravata. Si, pentru a ma reabilita, trebuia sa urmez urmatorul ritual: in fiecare zi trebuia sa vin in acea clasa, la invatatoarea lor, cu caietele cu teme (incusiv cele din urma), cravata mea era scoasa din dulap si intinsa pe catedra, pe ea puneam caietele si invatatoarea verifica daca mi-am facut temele. "Punem caietele pe cravata si verificam". Nu am inteles atunci si nu inteleg nici acum. Ca si cand cravata ar fi avut vreun fel de putere. Facusem cravata de rusine.
Ma intreb daca profesorii erau invatati la cursurile lor de indoctrinare elemente de psihologie a micului comunist si daca in mod intentionat toate obiectele de cult comunist cu care copiii aveau de a face (cravata, steagul, snurul, etc) erau putin magice si to be loved and feared. Era ca o religie, nu? Pupi icoana, juri cu mana pe steag...
Nu stiu cat a functionat abordarea la mine atunci, ma gandeam doar ca e cravata mea, mi-a cumparat-o mama din banii ei, nu cred ca puteti sa mi-o luati ca se cheama furt :) Dar, ca un mic comunist de nadejde, n-am zis nimic, normal.
O perioada foarte indelungata nu am facut nici un fel de teme (eu fiind teacher's pet si premianta si copil destept per ansamblu de felul meu. La vremea aia cel putin :) A durat ceva pana m-au prins. Nu era vorba ca nu stiam sa le fac, sau ca as fi avut vreo problema acasa, sau mai stiu eu ce, pur si simplu nu am mai vrut. Nu imi amintesc de ce si cum a inceput, dar iata. Cand m-a prins invatatoarea prima data am mintit, evident, ca mi-am uitat caietul acasa, m-a crezut, a doua oara am inventat altceva, intr-un final mi-a spus ca trebuie sa vin cu mama la scoala. Nu am spus acasa nimic. I-a scris mamei in carnetelul de corespondenta (ati avut asa ceva? :) eu am semnat in locul ei de "luat la cunostinta" (how adorable, cata naivitate, chiar imi inchipuiam, la 8-9 ani, ca pot sa imit semnatura mamei si nimeni sa nu-si dea seama). Chestia a snowballed la niste proportii ridicole, evident ca ai mei au aflat intr-un tarziu, nu am mai avut voie in fata blocului multa vreme, a trebuit sa fac toate temele din urma plus miliarde de probleme din culegere, etc. I turned out alright pana la urma :) (ma rog...)
Insa ce nu-mi iese din cap din perioada asta este felul in care am fost pedepsita din punct de vedere pionieresc. Mi-au. Luat. Cravata. Yup... In fata clasei care ne facuse pionieri, mi-am facut autocritica si mi-au luat cravata. Si, pentru a ma reabilita, trebuia sa urmez urmatorul ritual: in fiecare zi trebuia sa vin in acea clasa, la invatatoarea lor, cu caietele cu teme (incusiv cele din urma), cravata mea era scoasa din dulap si intinsa pe catedra, pe ea puneam caietele si invatatoarea verifica daca mi-am facut temele. "Punem caietele pe cravata si verificam". Nu am inteles atunci si nu inteleg nici acum. Ca si cand cravata ar fi avut vreun fel de putere. Facusem cravata de rusine.
Ma intreb daca profesorii erau invatati la cursurile lor de indoctrinare elemente de psihologie a micului comunist si daca in mod intentionat toate obiectele de cult comunist cu care copiii aveau de a face (cravata, steagul, snurul, etc) erau putin magice si to be loved and feared. Era ca o religie, nu? Pupi icoana, juri cu mana pe steag...
Nu stiu cat a functionat abordarea la mine atunci, ma gandeam doar ca e cravata mea, mi-a cumparat-o mama din banii ei, nu cred ca puteti sa mi-o luati ca se cheama furt :) Dar, ca un mic comunist de nadejde, n-am zis nimic, normal.
Wednesday, 23 January 2008
De-a pozele
Meme furgasit de la stingo.
- go to Google Images
- search for your answer
- pick one image from the first page
- post
1. The age you will be on your next birthday:
2. A place you'd like to travel:
3. Your favorite place:
4. Your favorite object:
(l-as iubi probabil si mai mult daca ar avea asa hainute :D)
5. Your favorite food:
(nom nom nom)
6. Your favorite animal:
7. Your favorite color:
8. The town in which you were born:
9. The town in which you live:
10. The name of a past pet:
[se pare ca sunt mai multe pisici cu numele "soricel" decat s-ar crede :D Mausi e bine sanatos, dar e la Bucuresti cu mama si tata, deci nu mai e al meu cumva :(]
11. The first name of a past love:
13. Your nickname/screenname:
(look! it's me!)
14. Your first name:
Sar 15 si 16.
17. A bad habit of yours:
18. Your first job:
19. Your grandmother's name:
20. Your major in college:
(ok, a durat mult mai mult decat credeam!)
- go to Google Images
- search for your answer
- pick one image from the first page
- post
1. The age you will be on your next birthday:
2. A place you'd like to travel:
3. Your favorite place:
4. Your favorite object:
(l-as iubi probabil si mai mult daca ar avea asa hainute :D)
5. Your favorite food:
(nom nom nom)
6. Your favorite animal:
7. Your favorite color:
8. The town in which you were born:
9. The town in which you live:
10. The name of a past pet:
[se pare ca sunt mai multe pisici cu numele "soricel" decat s-ar crede :D Mausi e bine sanatos, dar e la Bucuresti cu mama si tata, deci nu mai e al meu cumva :(]
11. The first name of a past love:
13. Your nickname/screenname:
(look! it's me!)
14. Your first name:
Sar 15 si 16.
17. A bad habit of yours:
18. Your first job:
19. Your grandmother's name:
20. Your major in college:
(ok, a durat mult mai mult decat credeam!)
Monday, 21 January 2008
Sunt o carpa
Pentru ca eu sunt intruchiparea lenei, avem o tanti care face curatenie. Mi-as fi calcat pe jumatate de lene dar consortul a zis ca el nu sterge praful nici mort, iar eu singura nu fac curatenie din motiv de lene mai sus mentionata si feminism (da' ce, m-ai castigat la Robingo?) :)
Si am gasit-o pe tanti asta. La inceput parca nu a fost asa rau, presupun ca isi dadea si ea mai mult silinta, dar in ultima vreme e horror si eu, care sunt mama prostilor, nu sunt in stare sa ii zic nimic.
Pentru ca e platita cu ora se lalaie cu tot felul de prostii. Acum de exemplu aspira cred de vreo 15 minute linoleumul din bucatarie. Linoleumul!!! Dintr-o bucatarie mica! Mai devreme am intrat in bucatarie sa-mi iau un pahar cu apa (ce jmechera sunt eu, cum am intrat eu asa din intamplare, sa o spionez, haha..) si am gasit-o frecand visator blatul cu buretele de sarma. Buretele de sarma, de ce ma-ta cu buretele de sarma, cand m-ai pus sa-ti cumpar servetele speciale si antibacteriene si parfumate pentru toate suprafetele posibile??
Nu a spalat nici un geam ever dar simte nevoia sa imi stearga oglinzile. Cu un burete ud. Ati sters vreodata o oglinda cu un burete ud, ca sa stiti cum arata dup-aia? Ca dracu, va spun eu. Si, ma repet, de ce ma-ta cu buretele cand ai solutie de geamuri si servetele de geamuri?? Si o tampita ca mine stie ca nu stergi geamul cu apa ca raman urme. Decat daca ai chef sa il freci cu ziarul ulterior...
Am rugat-o o data, intr-un moment de dementa si ratacire, sa curete frigiderul pe dinauntru, pentru ca varsasem nu mai stiu ce, care se transformase intr-o masa lipicioasa (curata tu, nu curata tu, da' nu eu am varsat, lasa curata fomeia). Ca urmare, de fiecare data face si curatenie in frigider. Which I HATE!! Pentru ca pune totul de-mboulea inapoi si asa am ajuns sa avem doua sticle de ketchup de un litru, ca am crezut ca s-a terminat, era ascuns dupa diverse :)
Sunt obiecte pe care nu le-a ridicat niciodata sa stearga praful sub ele. Biblioteca de pe hol probabil nu face parte din casa, ca nici pe aia nu a atins-o.
Sunt o carpa. Nu pot sa-i spun nimic. Pentru ca e asa tampitica si zambitoare si ne povesteste de cum se zbate sa isi gaseasca tot felul de joburi si cum a putut ea sa faca nu stiu ce curs datorita oamenilor ca noi care i-au dat o sansa. Moooooor!
I-am explicat consortului ingrijorarile mele si el, senin, a zis ca lasa, e ok, macar face cat de cat, nu, da cu aspiratorul, mai sterge praful... cred ca ii e si mila de ea cumva, ca lui ii face capul calendar cel mai mult, ca e mai nice si accesibil, nu ca mine care sunt ciufuta naibii...
Sunt plina de spume. Vreau sa o dau afara si nu sunt in stare. Curat dupa ea ca o proasta si dau marunt din buze. Ce ma faaac ce ma faaaac...
Si am gasit-o pe tanti asta. La inceput parca nu a fost asa rau, presupun ca isi dadea si ea mai mult silinta, dar in ultima vreme e horror si eu, care sunt mama prostilor, nu sunt in stare sa ii zic nimic.
Pentru ca e platita cu ora se lalaie cu tot felul de prostii. Acum de exemplu aspira cred de vreo 15 minute linoleumul din bucatarie. Linoleumul!!! Dintr-o bucatarie mica! Mai devreme am intrat in bucatarie sa-mi iau un pahar cu apa (ce jmechera sunt eu, cum am intrat eu asa din intamplare, sa o spionez, haha..) si am gasit-o frecand visator blatul cu buretele de sarma. Buretele de sarma, de ce ma-ta cu buretele de sarma, cand m-ai pus sa-ti cumpar servetele speciale si antibacteriene si parfumate pentru toate suprafetele posibile??
Nu a spalat nici un geam ever dar simte nevoia sa imi stearga oglinzile. Cu un burete ud. Ati sters vreodata o oglinda cu un burete ud, ca sa stiti cum arata dup-aia? Ca dracu, va spun eu. Si, ma repet, de ce ma-ta cu buretele cand ai solutie de geamuri si servetele de geamuri?? Si o tampita ca mine stie ca nu stergi geamul cu apa ca raman urme. Decat daca ai chef sa il freci cu ziarul ulterior...
Am rugat-o o data, intr-un moment de dementa si ratacire, sa curete frigiderul pe dinauntru, pentru ca varsasem nu mai stiu ce, care se transformase intr-o masa lipicioasa (curata tu, nu curata tu, da' nu eu am varsat, lasa curata fomeia). Ca urmare, de fiecare data face si curatenie in frigider. Which I HATE!! Pentru ca pune totul de-mboulea inapoi si asa am ajuns sa avem doua sticle de ketchup de un litru, ca am crezut ca s-a terminat, era ascuns dupa diverse :)
Sunt obiecte pe care nu le-a ridicat niciodata sa stearga praful sub ele. Biblioteca de pe hol probabil nu face parte din casa, ca nici pe aia nu a atins-o.
Sunt o carpa. Nu pot sa-i spun nimic. Pentru ca e asa tampitica si zambitoare si ne povesteste de cum se zbate sa isi gaseasca tot felul de joburi si cum a putut ea sa faca nu stiu ce curs datorita oamenilor ca noi care i-au dat o sansa. Moooooor!
I-am explicat consortului ingrijorarile mele si el, senin, a zis ca lasa, e ok, macar face cat de cat, nu, da cu aspiratorul, mai sterge praful... cred ca ii e si mila de ea cumva, ca lui ii face capul calendar cel mai mult, ca e mai nice si accesibil, nu ca mine care sunt ciufuta naibii...
Sunt plina de spume. Vreau sa o dau afara si nu sunt in stare. Curat dupa ea ca o proasta si dau marunt din buze. Ce ma faaac ce ma faaaac...
Subscribe to:
Posts (Atom)
